Acaret 44°N 26°E

„Acaret 44°N 26°E” este un prototip de bucătărie comunitară, realizat în cadrul „Stației experimentale de cercetare pentru artă și viață ”, un spațiu cultural aflat în mediul rural la 40km de București, pe o fostă parcelă agricolă, monocultivată, din Siliștea Snagovului.
Fondat pe principii ecologice și etice, fiind gestionat în co-proprietate de Asociația tranzit.ro și un grup de lucrători culturali, spațiul își propune să stabilescă un context de întânire în afara rețelelor obișnuite de producție și consum pentru o comunitate de practicieni interesați de arta contemporană, ecologie și sustenabilitate, oferind un cadru informal pentru gătit, întâlniri și schimburi de idei.
Proiectul colaborativ își propune testarea posibilitățiilor de conviețuire într-un viitor incert generat de impactul schimbărilor climatice și are în centru Grădina Tranzit, întrețintă de grupuri informale, ce devine martora transformărilor ecologice care influentează relația cu biodiversitatea și speciile locale.
Bucătăria comunitară este amplasată lângă cuptorul Demetra construit de poetul Vasile Leac și este orientată către sud, stabilind o relație directă cu soarele fără a se raporta la limitele administrative ale parcelei, în anticiparea deschiderii către terenul vecin și mai departe către sat. Aceasta funcționează complementar împreună cu puțul forat și bazinul de fitofiltrare, într-un demers de circularitate în vederea folosirii apei din sol.
Așezarea construcției se face pe fundații metalice însurubate, ce au un impact reversibil și non-invaziv asupra terenului. Suprastructura este realizată integral din lemn, într-un obiect principal care adăpostește bucătăria propriu-zisă și o „aplecătoare” care protejează cuptorul realizat anterior. Silueta anexei este extinsă de o serie de 4 tiranți pe fiecare latură longitudinală care ancorează clădirea de pământ. Complementar, acesția definesc un viitor umbrar, la baza lor plantându-se viță de vie, fasole și alte plante agățătoare care lucrează împreună în vederea conturării unor spații umbrite în proximitate.
Structura este completată de o serie de cutii din CLT multifuncționale, pentru fronturi de lucru și depozitări diverse, care se lărgesc succesiv de la bază către streașină, aruncând apa departe de fundații, fiind dispuse pe trei travei. De acestea sunt prinse o serie de obloane realizate din scânduri suprapuse care protejează bucătăria de vânt și ploaie. Pe fațadele scurte sunt amplasate porțiile duble care se rotesc din balamale 180° și deschid între spațiul interior către peisaj.
Elementul generator de așezare a clădirii în relație cu orientarea cardinală este cadranul solar translucid realizat din sticlă mată, amplasat în zona sperioară a laturii de sud, care, cu ajutorul unor magneți de poli opuși ( nord-sud ), face posibilă indicarea timpului solar.
Spre deosebire de timpul oficial-standardizat, timpul solar este inegal și variabil. El leagă un loc specific de relațiile planetare mai ample (precum orbita eliptică a Pământului în jurul Soarelui sau înclinarea axei sale). Timpul solar nu este abstract, este senzorial, fiind profund legat de viață, de ecosisteme, de ritmurile biologice ale organismelor, umane și non-umane.
Cadranul solar conectează spațiul atât cu biosistemele din jur — prin orientarea după lumina soarelui și ciclurile anotimpurilor — cât și cu dimensiunea sa astronomică, marcând poziția zenitului local. Reflexiv și performativ, el devine parte din ritualurile locului, fiind este vizibil dinspre sat și parcelele sudice vecine, precum și din interiorul bucătăriei de vară împreună cu zona de întâlnire situată la nord, atunci când ușile sunt deschise total.
Gnomonul are o dublă orientare: în exterior, prin proiecția umbrei, funcționează ca instrument de percepere a trecerii timpului, iar în interior servește ca suport pentru plante aromatice, precum lavanda sau rozmarinul, care împrospătează aerul și respinge insectile.
„Acaret 44°N 26°E” este o reflecție asupra construirii unei bucătării comunitare ca infrastructură colectivă – un spațiu-resursă în jurul și în interiorul căruia comunitatea se poate aduna pentru a găti, mânca, vorbi, studia, împărtăși și face schimburi. Acesta se raportează la multiple tipologii vernaculare de anexe, magazii și acareturi, în tradiția post-otomană specifice gospodăriei rurale agrare din zona sa geografică, fiind însă transfigurat de noul său context și de scenariile de folosire în comun.

Beneficiar: Stația experimentală de cercetare pentru artă și viață / Tranzit.ro
Structura: Dr. ing. Ionuț Negreanu, ing. Bogdan Bumbacea ( ExpVibra S.R.L. )
Executant confecții lemn: Andrei Savonea, Ioachim Savonea, Ștefan Negrilă ( Savo Atelier )
Executant structură lemn și fundații: Alexandru Oprea ( Krone Constructii Creative s.r.l. )

Fotografii: Atelier Ad Hoc, Catrinel Toncu (14, 15, 16)